Muzică, filme, cărţi, orice se găseşte pe Internet. Mulţi descarcă astfel de conţinut cu ajutorul programelor de sharing şi permit mai departe altor utilizatori să preia diverse materiale.
Legea spune aşa: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual”.
Programele de tip DC++ în sine NU sunt ilegale, prin urmare poţi să le foloseşti liniştit în continuare. Problema apare în momentul în care alegi materialele de share. Astfel, dacă materialele din calculatorul tău devin publice şi laşi alţi utilizatori să descarce conţinut protejat, acest lucru se consideră infracţiune.
Download-ul, ilegal?
Nu, ce descarci şi rămâne în calculator doar pentru tine este în regulă din punct de vedere legal. Chiar dacă acel conţinut este piratat, cât timp nu îl pui la dispoziţia altora, nimeni nu te poate urmări. Aşadar, atenţie la sharing!
Daca reuşeşti să descarci, asta e… Dar dacă dai mai departe, s-ar putea ca cineva să fie cu ochii pe tine. Nu o spunem noi, ci chiar Asociaţia Industriei Muzicale din România.
Cum sunt urmăriţi piraţii?
Internetul funcţionează după reguli simple. Orice utilizator poate fi localizat cu ajutorul unei adrese de IP. Adresa de IP – Internet Protocol este o „etichetă” numerică, utilizată într-o reţea de calculatoare care foloseşte acest tip de protocol pentru a comunica. Adresa de IP are două funcţii principale: să identifice reţeaua-mamă şi să localizeze computerul. De asemenea, toate datele de trafic sunt păstrate de furnizorul tău de Internet.
Poţi încerca să-ţi ascunzi adresa reală de IP, dar furnizorul îţi reţine IP-ul originar (este obligat prin lege). Iar simplul fapt că încerci să te ascunzi arată ca este ceva „necurat” la mijloc. Nici măcar utilizarea unui site găzduit în străinătate nu ajută, spun cei de la AIMR, pentru că Asociaţia colaborează cu Federaţia Internaţională a Industriei Fonografice, din care fac parte 1.400 de case de discuri, din 66 de ţări.
Uneori, investigaţiile durează câţiva ani, dar AIMR susţine că nu renunţă la ele până când nu îi prinde pe piraţi.
40 de romani acuzaţi de piraterie
Oricât de scumpe vi s-ar părea CD-urile sau filmele, mai bine strângeţi bani şi le cumpăraţi doar atunci când vă permiteţi. Evitaţi să le copiaţi de pe Internet. Pirateria înseammă puşcărie. România a devenit lider mondial, la acest tip de hoţie, iar poliţiştii nu-i mai arestează doar pe furnizori, ci şi pe clienţi.
Asociaţia Industriei Muzicale din România a strâns, în luna iunie, probe împotriva a 40 de internauti utilizatori ai reţelei DC++, care încalcă legea drepturilor de autor, iar dosarele lor vor fi trimise la poliţie, care va face percheziţiile.
Pe lista neagră a lunii iunie privind încălcarea legii drepturilor de autor (Legea nr. 8/1996) prin partajarea de fişiere muzicale se află: Bucureşti, Miercurea Ciuc, Craiova, Sfântu Gheorghe, respectiv mai multe localităţi din judeţele Cluj, Gorj, Neamţ, Vrancea, Giurgiu, Suceava, Botoşani şi Ilfov.
România conduce detaşat în topul 10 al ţărilor monitorizate de International Federation of the Phonographic Industry (IFPI), cu un număr de 913 hub-uri active în iulie 2010, fiind urmată, la mare distanţă, pe locul al doilea, de Italia, cu 526 de hub-uri. În top mai apar ţări ca Franţa, Rusia, Ungaria, Suedia, Finlanda, Polonia, pe locul al zecelea situându-se SUA, cu 143 de hub-uri monitorizate.
Inspectorii AIMR urmăresc permanent informaţia partajată prin hub-urile DC++ de utilizatorii români, fapt care face posibilă şi generarea unor date statistice. Astfel, media înregistrată pe hub-urile DC++ în România a fost de 75.000 de utilizatori zilnic pe parcursul lunii iunie, cu vârfuri de peste 100.000 de utilizatori activi în orele serii şi la sfârşit de săptămână. Cantitatea totală de informaţie partajată pe hub-urile româneşti la ora 17.00, într-o zi de luni, de exemplu, depăşeşte 17.000 terabytes, putând fi echivalată cu peste 4 miliarde de piese muzicale în format mp3 sau 24 de milioane de exemplare de filme în format xvid.
Un utilizator accesează trei hub-uri concomitent, în medie, într-o sesiune de conectare. Accesarea hub-urilor implică în mod necesar punerea la dispoziţie de informaţie, prin minima de share impusă de administrator, peste 90% din informaţia partajată de useri fiind protejată de copyright (muzică, filme, software, jocuri). Conexiunile peer-to-peer reprezintă principala formă de facilitare a pirateriei online de muzică, în special în variantele DC++ şi torent.
AIMR protejează muzica românească, dar şi repertoriul internaţional al membrilor săi (EMI, Universal, Warner, Sony). Monitorizările online realizate de AIMR au caracter permanent, dosarele cu probe contra altor useri care încalcă legea urmând a fi trimise către poliţie în luna iulie.
AIMR recomandă utilizatorilor să aleagă radiourile online pentru a asculta piese sau voci noi, iar pentru a intra în posesia înregistrărilor muzicale să utilizeze magazinele online care comercializează legal albume sau mp3-uri, inclusiv tonuri de apel. Cumpărarea de albume şi mp3-uri NU include, însă, dreptul de a pune la dispoziţie prin Internet înregistrările muzicale ale caselor de producţie.
Sursa: INCONT